Un bărbat, care-și căpătase faima de serios, tăcut și foarte muncitor, obosit de suferință unor puternice dureri abdominale, decide să-l consulte pe vindecătorul la care mergeau toți locuitorii acelui sat, ori de câte ori se confruntau cu o problemă cu adevărat serioasă.
Bătrânul Înțelept locuia pe una dintre crestele cele mai înalte ale muntelui, într-o cabană în fața căreia era o mică fântână construită din pietre, așezate în așa fel încât făceau ca apa să emită un sunet relaxant, care le dădea tuturor celor care se apropiau senzația că sunt bineveniți.
Plin de încredere, ajuns în față ușii, bărbatul se pregătea să bată, dar până că mâna lui să o atingă, ușa se deschide și în pragul ei apare Bătrânul Înțelept, care amabil îi face semn să între.
• Așează-te! Zi-mi ce te aduce pe aici?
Omul începe să-i explice care îi erau durerile și cât de inutile au fost medicamentele pe care le încercase până atunci.
• Unde e localizată durerea?
Bărbatul își duce mâna în zona ficatului.
• În afară de durere, ce alte simptome mai simți?
• Uneori gură mi-e amară. Apetitul nu mai e același de dinainte. Și mă simt obosit, fără energie.
• Buunn! Am înțeles!
Înțeleptul ia o pungă, o umple cu diferite plante, apoi zice:
• Vei fierbe un litru de apă cu o linguriță din aceste ierburi. Vei bea câte o cană înainte de fiecare masă și alta înainte să te culci. Vei face acest lucru timp de 10 zile. Dar trebuie să te avertizez că binecuvântările acestor ierburi nu vor avea niciun efect dacă nu faci cealaltă parte…
• Adică? Întreabă omul nedumerit.
• Adică, răul tău este vechi. Ți-ai rănit ficatul în mod repetat, l-ai obligat atât de mult timp să-ți suporte toată amărăciunea. L-ai împovărat cu iritarea pe care ai refuzat să o exprimi. Ești furios, fiule! Îi critici pe ceilalți și ceri de la ei ce nu îți pot da. Aceasta te frustrează și îți răpește bucuria de a trăi. Simți invidie și ești plin de tristețe. Fără să-și dea seama, bărbatul izbucnește într-un hohot de plâns.
• Simt că mor și că nu am nicio șansă, grăiește el printre lacrimi. Am fost un „om bun”, nu m-am certat cu nimeni, chiar dacă… chiar dacă nu îmi plac unele lucruri, tac, nu mă cert… dar pe dinăuntru e altceva…
• Fiule, tot ce nu ai exprimat, tot ce te-a iritat, a „înghițit” ficatul tău, care acum strigă „ajutor!”.
• Atunci?! Trebuie să fiu rău?
• Nu, nu trebuie „să fii rău”. Trebuie să onorezi ce simți. Să te superi nu e răutate; îți exprimi enervarea, sau să nu fii de acord cu ceilalți nu te face o ființă josnică. Multă vreme, prea multă, te-ai negat pe ține, de teamă de a nu fi respins. Și astfel, tu ai fost primul care te-a respins. Tot ce reproșezi și critici la ceilalți ( fie grăit, dar mai ales negrăit) sunt doar reflexii ale tale. Ceilalți sunt oglinda ta. Ficatul tău s-a încărcat cu emoțiile fricilor tale.
• Da. Am muncit din ce în ce mai mult și m-am odihnit din ce în ce mai puțin…și parcă tot nu era de ajuns ca familiei mele să nu îi lipsească nimic.
• Vezi?! „Cealaltă parte” înseamnă să devii conștient de toate aceste lucruri, să te accepți așa cum ești și să înveți să te iubești mai mult. Să fii înțelegător cu tine însuți îți va deschide calea în a fi înțelegător cu ceilalți. Îți vei recăpăta bucuria de a trăi!
La plecare, omul era însoțit de o atitudine total diferită. Realizează că vindecarea lui va depinde mai mult de schimbările pe care le va face în „laboratorul” sau interior, adânc în conștiința lui, decât de ierburi…
