day - 00 month - 0000

Un om obișnuit

Ar trebui să știm…

Când simțim dor de-o poveste punem vise într-o carte, căci, în liniștea gândirii nu auzim vântul, avem doar emoții, doine șoptite de frământ ce croiesc comori frumosului, invizibil, simplu, suplu și ușor, cu contururi nedefinite. Doar cu ochii sufletului-l poți simți, acel freamăt de poveste…
Nu vă doresc să fiți înțelepți, ar fi prea pretențios, dar vă doresc să cunoașteți diferența dintre ce e frumos și ce e de evitat și să alegeți corespunzător calea cea bună pe care să o urmați. Lumea e plină de minuni pe care le putem descoperi, nu lăsați să treacă nici o zi fără să fiți uimiți de frumusețea din jurul nostru pe care iubirea ne-o sădește-n suflete.
Nu vă doresc să nu greșiți niciodată, ar fi imposibil, dar vă doresc să aveți mereu șansa să vă corectați greșelile în timp, pentru că de multe ori e prea târziu.

Există mereu o eleganță care nu este dependentă de condiția socială este eleganța sufletului , o valoare care se naște odată cu noi și strălucește prin acțiunile noastre.
Datorită imaginației noastre, visele pot fi controlate. Important este să le eliberăm și ele vor deveni realitate!
Uneori este cazul să amintim: Nu mă judeca prea repede, poate vezi doar ceea ce vreau eu să vezi!
Pentru că, de multe ori ne ascundem adevărul sufletului pentru a nu fi călcat în picioare de cei care nu pun preț pe sufletele oamenilor, acei oameni care vor să pară ceea ce nu sunt, atunci sufletul te trage de mânecuță și șoptește: Gata, nu mă simt bine!

Suflet de poet

A fi poet înseamnă a avea libertatea de a zbura cu vorbele, acele cuvinte jucăușe printre metafore, a șopti sufletelor îndepărtate, chiar și pentru o clipă, a saluta și-a săruta lumea, a iubi și a suferi neîncetat pentru ea, a prinde adevărul ascuns printre cuvinte precum un steag fluturând în vânt, să ai un loc nicăieri este un sentiment fâlfâitor, să privești lumea și să o vezi diferit, este să fii slab și în același timp puternic la nevoie, să extragi toată emoția din artă, să saturezi sufletul și să vezi chipul sufletului îmbătător în ea… A fi poet înseamnă a iubi dincolo de rațiune, a întâmpina durerea altcuiva și a bea fericire, trăind nebunește în nebunie, să ai adevăr și credința în umanitate, dincolo de rațiune, să ai emoția de a trăi pe deplin.

Tendințe

Mereu avem tendința să folosim fraza: ”N-are minte!” Normal că n-are.  
Mintea nu este un lucru, pe care-l deținem, este un eveniment. Un lucru conține substanță pe când un eveniment este un proces. Un lucru este asemeni unei scoici, iar un eveniment este asemeni unui val, există, dar existența lui nu este substanțială, asemeni interacțiunii vântului cu apa oceanului, un proces, un fenomen. Fiind un proces, mintea nu exisă. Există numai gânduri care se succed atât de rapid, încât le percepem ca pe o continuitate, un gând vine, altul pleacă, și așa mai departe. Intervalul dintre două gânduri este atât de scurt, încât nu-l putem sesiza. Gândurile par legate între ele, le percepem ca pe o continuitate și din această cauză credem că mintea există. Dar mintea nu există. Sunt doar gânduri, electroni în mișcare, fără substanțialitate. 
Gândurile sunt asemeni norilor, apar și dispar pe cer, pot fi comparate și cu vântul printre copaci, ele trec prin noi și acest lucru este posibil pentru că nu întâlnesc niciun obstacol, nicio piedică, nu există niciun zid care să le oprească.
Mintea este un ansamblu de caracteristici informaționale care determină personalitatea. Mintea este un set de facultăți cognitive, incluzând conștiința, percepția, gândirea, judecata, limbajul și memoria. Este de obicei definită ca fiind facultatea gândurilor și conștiinței unei entități.
Am putea înlocui expresia cu: Îi lipsește facultatea gândurilor și-a conștiinței!  
Mintea deține puterea de imaginație, recunoaștere și apreciere și este responsabilă pentru procesarea sentimentelor și a emoțiilor, rezultând atitudini și acțiuni. Și când te gândești că celor care le adresăm fraza ”N-are minte!”, sentimentele și atitudinile lor duc la acțiuni ce n-au nici-o legătură cu facultatea gândurilor și-a conștiinței…  
Voi încheia cu un catren al lui David Boia
Cine n-are cinste
Acela ades minte
Cine n-are onoare
Provoacă oroare…
Mintea umană este resursa noastră fundamentală. – John F. Kennedy
Mintea omului nu poate fi controlată decât prin propriile forţe, cum ar fi raţiunea. – George Washington Carver
Ca să porţi coroana de om trebuie să ai trei etaje: minte, obraz şi inimă. – Liubiţa Raichici
Totuși, adevărata super putere a creierului uman este memoria, ea este esențială pentru funcționarea normală în viața de zi cu zi, dar și pentru identitatea fiecăruia dintre noi.
Ea are nevoie de atenție, vizualizare, a conferi sens, a scăpa de rutină, un somn odihnitor, relaxare și nu în ultimul rând exersare. Uitarea nu ajută memoria, mai ales când trece în registrul patologic, ea trebuie protejată, exersată, nu lăsată într-o superficială trăire, atenție.
A ierta nu presupune uitarea, altfel oamenii își pot aminti… minciuni.



8 Februarie

Doamne, cât de repede trec lunile, deja suntem în Februarie…
Ce uităm mereu este:
Unii oameni nu ne iubesc pe noi.
Iubesc beneficiile care vin odată cu noi.
Nu trebuie confundat!
Uităm să avem grijă cu cine stăm de vorbă,
fiindcă oamenii ascultă doar pe jumătate,
înțeleg un sfert, dar povestesc de zece ori mai mult.

Cu jurăminte și practici neortodoxe

Unii oamenii mint, o știm de mult. Ei mint pentru propriile interese, pentru propria lor imagine, pentru ”celebritate”, adesea pentru a-și acoperi firmiturile sufletului ascunse sub preș. Oamenii se mint chiar pe ei înșiși afirmând cu mâna pe inimă că o fac pentru a-i ”proteja” pe cei din jur. Ei bine, aceeași oameni știu la fel de bine că minciuna nu e scut de protecție pentru nimeni, dar de dragul imaginii personale, pentru a nu fi vătămată în vreun fel, mint în continuare. Acestor oameni nimeni nu le-a spus vreodată că o minciună necesită încă douăzeci pentru susținere? La un moment se trezesc într-o plasă groasă de falsitate pe care sunt nevoiți să o întrețină zilnic cu eforturi considerabile, cu lacrimi și suspine, cu jurăminte și practici neortodoxe.
Cui i-ar conveni să facă un pas în față și să recunoască: Eu sunt un mincinos! Asta ar presupune coloană vertebrală, pentru mulți, această coloană e doar de fațadă. Când încerci să le dovedești minciuna tot ei se victimizează și crește, crește, gradul de ”credibilitate” al ”durerilor”, al minciunilor asortate cu acuze, fel de fel, cu jigniri, care mai de care, mai tăioase.

Nu prea e bine, nu-i așa? Mai ales când realizăm că oamenii cărora le-am fost alături, cei pentru care am oferit timp, atenție, ajutor, parcă suferă de mitomanie (boală mintală caracterizată prin nevoia patologică a unor persoane de a altera adevărul, de a fabula, de a inventa povești care le avantajează) , altfel nu ar minți mereu și pe oricine.
Totuși, această mitomanie e perfect conștientă și are scopuri bine stabilite (a atrage atenția, a obține beneficii, a evita contexte jenante pentru propria persoană, a atribui responsabilități pentru propriile greșeli altor persoane apropiate etc.) Altfel spus, se învață cu minciuna, dacă tot îi funcționează, o folosește, nu? Chiar de te vei retrage din calea lui, el continuă. Urât obicei!
E greu a reuși să cunoști lumea în esența ei, te mulțumești doar cu aparența ei, când minciuna îți este un tovarăși eficient.


Sprijinire

Nu-ncerca să te ascunzi
prin gânduri
e greu să te regăsești
chiar de te mai împiedici
nu căuta vinovatul
nici în jur nu te uita
ridică-ți fruntea spre cer
și te ridică
nimeni nu-ți va întinde
o mână de ajutor
doar El este Cel
ce te poate sprijinii.

Azi…

Aș fi vrut să-ți scriu
pagini întregi
poate chiar vieți
să-ți scriu tot
ceea ce nu ți-am scris
dar cuvintele
îmi sunt
suspendate în aer
nu știu
cum să le ating
cum să fac
să le afli rostul.
Azi nu pot
să-ți scriu cu litere
pentru că azi
nu am cuvinte
doar sentimente.

Sus pe-o stâncă

O floare de colț ce-și are locul în stânca unui munte, într-o perioadă c-un tumult deocheat, confuz, impur și fără milă, privește lumea de la înălțime, are-un astru ce o veghează dăruindu-i strălucire, turnându-i în pocalul vieții fericire, ferind-o de toxice frunze și nedrepte, înflorește frumos într-o lume fadă.
Nu-i singura, ca ea mai sunt milioane ce-și trăiesc viața ascultând simfonia iubirii și c-un zâmbet cald deschide cartea vieții-n care, înălțându-se spre soare, pune frumusețe, iubire, vise, doruri și dorințe.
Îi place locu-n care s-a cuibărit, un colț cu arome pure, un cer limpede și larg, răsărituri liniștite, apusuri colorate, fiindu-i sufletul de iubire veșnic plin.
În orice anotimp, deasupra, peste neguri și dezastre, prin ale ei gânduri trec mereu răsărituri și apusuri c-un cer veșnic limpede și-albastru.

Ochii cărări deschise

Ochii, uneori verzi, alteori albaștri, sunt drumuri deschise, îți alegi o culoare și călătorești… De alegi verdele, efect de linişte, bună dispoziţie, relaxare, meditaţie, echilibru și siguranţă, facilitează deconectarea nervoasă, cu a lor culoare poți ajunge în mijlocul unor păduri de brazi înalți, cu miros pătrunzător, un arbore sacru, care face legătura între pământ și cer și reprezintă mișcarea ascendentă a vieţii, un simbol al vieții eterne. De vei alege albastrul o culoare liniştitoare, fiind culoarea intelectualului, simbolul unei iubiri ascunse, această culoare îndeamnă la calm şi reverie, concentrare şi liniște interioară, seriozitate, meditaţie.
Ochii mei sunt liniște, voie bună, relaxare, meditație, cărări prin care iubirea se răsfață-n fericire făcând lumină-n lumea dorului prin șoapte și vise nestinse, dorințe împlinite, devenite apoi amintiri și multe vise-n petale de trandafiri ce au aripi în zbor prin timpul călător cu verdele și albastrul ochilor.

Trăind în libertate

Uneori ne pierdem pentru binele sufletului, scăpăm în libertate îmbrățișând tot ce este necunoscut…
Uneori suntem găsiți de cei mai încântători oameni care ne luminează lumea noastră, ca niște scântei, lăsând urme magice în sufletele noastre…
Uneori devenim înțelepți pentru a învăța lecții de care avem nevoie…
Uneori experimentăm miracole bucurându-ne de acele momente care lasă în urma lor zâmbete…
Uneori ne coborâm, este tot ce ne trebuie
să învățăm să creștem…
Și de cele mai multe ori noi suntem miracolul
bucurându-ne de viață îmbrățișând speranța și iubirea.
Bucurați-vă de toate momentele și încercați să merite.🤗

Nimic nu este-ntâmplător

În Lumina veșnică, strălucind a alb sfânt și curat, orice incertitudine ar fi ștearsă, trebuie, totuși, să fie în anotimpul ce ți se potrivește.
Să fii un interpret bun când cerul tău este luminos și albastru, dezamăgirile sunt întâmpinate cu un zâmbet vesel… Căci, ce ți se întâmplă nu este-ntâmplător.
Cel care își păstrează cumpătul, în situații mai delicate, este omul care, cu siguranță, va câștiga, nu concursuri, nu maratoane, ci propria-i libertate.
Pentru că…
Trecând tăcut peste pietrele trecutului
și urcând dezinvolt spre ceruri viitoare
plutind și-alunecând în gând
printre nori și razele de soare
îți construiești prezentul clar și limpede
zburând ușor prin cerul zilelor
îmbrățișând steaua ce mereu sclipește
îți transformi viața-n frumoase clipe.🤗

Fără mască

Doamne, m-ai zidit să-ți fiu de toate,
răsărit, apus, soare, lună, stele,
vânt, mare lină sau învolburată,
să-ți fiu lance, scut, nisip sau stâncă,
pasăre gata să renască, un Icar
ce-n zări se-nalţă, sunt și-o floare,
dar și-un spin, ochiul zâmbitor
sau care lăcrimează, când viața
e bucurie sau chin, înger, demon,
foc sau apă, cald sau rece,
vers și cânt, căci, sunt fără mască.
Iar de am greșit ceva, Doamne
doar Tu Mă poți ierta!🙏

Aș pleca...

Aș pleca în lumea unde, nu se războiesc bogații,
Unde oamenii sunt sinceri și toți se iubesc ca frații,
Unde soarele și luna, sărută cu drag pământul,
Iar bărbatul și femeia își respectă jurământul.
Aș pleca acolo unde, banul nu are valoare,
Unde nu te-ntreabă nimeni cât ai strâns în buzunare,
Unde pacea și iertarea, se unesc cu armonia,
Iară omul și natura, își arată măiestria.
Unde visele-s aievea și se nasc din lucruri simple,
Unde valurile mării te mângâie pe la tâmple,
Unde plouă cu iubire, iar pământul înflorește,
Unde noaptea e ca ziua, iar apusul strălucește.
Într-o lume de poveste, unde nu există ură,
Unde omul dăruiește, dragoste fără măsură,
Unde-i leagăn curcubeul, unde stelele sunt flori,
Ce ne mângâie privirea, în mii și mii de culori.
Aș pleca în locuri unde nu există - ngrijorare,
Unde ziua cea de măine o cunoaște fiecare,
M-aș întoarce doar când omul, va uita de tot ce-i rău,
Va fi drept și bun la suflet, cu nădejde-n Dumnezeu.”
(Rodica Larie)

Orele de refacere a organelor

– Ceasul Biologic al Organismului
Fiecare dintre organele corpului are o activitate maxima timp de 2 ore pe zi, dupã cum urmeazã:
vezica biliarã (23:00-1:00)
ficatul (1:00-3:00)
plãmînii (3:00-5:00)
intestinul gros (5:00-7:00)
stomacul (7:00-9:00)
splina si pancreasul (9:00-11:00)
inima (11:00-13:00)
intestinul subtire (13:00-15:00)
vezica urinarã (15:00-17:00)
rinichii (17:00-19:00)
circulatia sangvinã (19:00-21:00)
iar o acumulare generalã de energie se face între orele 21:00 si 23:00.
Iata cum arata o zi din viata noastrã!
Stomacul, splina, pancreasul – E foarte important cum ne trezim dimineata. Dacã am încerca sã observãm cum se trezesc animalele dimineata, am constata cã ele mai întîi se întind, începînd fãrã grabã noua zi. Sã luãm exemplu de la animale si sã încercãm sã ne trezim dimineata linistiti, acordîndu-ne cîteva clipe de relaxare înainte de orice activitate zilnicã.
Multi se trezesc dimineata cu “sufletul la gurã”, cu teama cã nu au timp de a rezolva ceea ce si-au propus… Ar fi bine sã ne trezim putin mai devreme decît o facem de obicei pt a simti linistea dinaintea zilei care abia începe.
Între orele 7:00 si 9:00, functiile stoma¬cului sînt la valoare max, deci trebuie sã luãm micul dejun farã grabã. Ar trebui sã tinem cont si de calitatea si cantitatea alimentelor pe care le consumãm la aceastã masã.
În intervalul orar 9:00-11:00 lucreazã intens splina si pancreasul, sto¬macul odihnindu-se. În acest interval e recomandat sã nu consumãm alimente greu digerabile.. Pancreasul e cel care controleazã nivelul glicemiei.
E de preferat sã nu consumãm prea multe dulciuri pt a nu forta functia pancreasului.. Splina, “cimitirul trombocitelor”, dacã nu functioneazã corect, se poate perturba nivelul trombocitelor din sînge.
Inima, intestinul subtire – Între orele 11:00 si 13:00, activitatea inimii e la capacitate max. În aceastã perioadã nu se recomandã mese copioase, care presupun un consum suplimentar de energie, care va fi luat din energia necesarã activitãtii intense a inimii.
Intestinul subtire are o activitate intensã între orele 13:00 si 15:00. Autorii afirmã cã nu de multe ori s-a observat cã un angajat cu norma redusã de muncã realizeazã la serviciu la fel de mult ca un angajat cu norma întreagã…
De ce? Din cauza randamentului scãzut al organismului dupã orele 13, mai ales dupã un prînz copios.. Activitatea intestinului subtire, cu rol imp. în procesul de digestie, e ghidatã de sistemul nervos vegetativ, a¬ceasta putând fi blocatã sau dereglatã de stres sau nervozitate. Din acest motiv se re¬comandã ca masa de prînz sã fie luatã în liniste.
Între orele 15:00 si 17:00 e perioada în care functioneazã la maximum vezica urinarã. Vezica urinarã are un rol imp în dezintoxicarea organismului, alãturi de rinichi.
Acest lucru poate fi accelerat cu ajutorul ceaiurilor diuretice, care au un efect maxim dacã sînt bãute pînã la ora 19:00, deoarece între orele 17:00 si 19:00 rinichii functioneazã intens. Dacã în acest interval orar, puteti beneficia, alãturi de un ceai diuretic, si de un masaj de relaxare, se produce o dezintoxicare mai eficientã a corpului.
Dupã ora 19:00 e bine sã nu se consume o cantitate prea mare de lichide, înainte de somnul de noapte.
Circulatia sangvinã are o activitate intensã între orele 19:00 si 21:00. Autorii spun cã dacã multi pãrinti au zilnic o pro¬blemã cu adormitul copiilor înainte de ora 19:00, dupã aceastã orã, trimisul la culcare devine deseori “o bãtãlie crâncenã”, care de obicei e cîâtigatã de cãtre copii.
Acest lucru nu se întîmplã fãrã motiv: între orele 19:00 si 21:00 circulatia sangvinã functioneazã cel mai bine. În aceastã perioadã, corpul si spiritul se gîndesc la cu totul altceva decît la dormit.
De la ora 21:00 pînã la ora 23:00 se realizeazã o acumulare intensã de energie în corp. Aceste 2 ore ale recuperãrii energiei se numesc la chinezi, dupã un meridian al corpului, “triplul încãlzitor”. Cei care sînt în aceastã perioadã sensibili la frig, cei care nu pot dormi decît într-o camerã încãlzitã nu ar trebui sã ignore acest semnal.
Undeva s-a creat un dezechilibru fizic sau emotional si necesitã atentie. Pt multi dintre noi, cele 2 ore sunt pline de vitalitate. Acest lucru e mai usor vizibil la tineri, care în aceastã perioadã se gîndesc sã meargã la distractii si nu la somn.
Multora dintre noi ni s-a imprimat ideea, ani de-a rîndul, cã seara trebuie sã ne culcãm devreme, corpul refãcîndu-se prin somn pînã la miezul noptii. Poate cã aceste vorbe sînt de fapt interpretarea gresitã a ideii cã noi acumulãm intens energie între cele 2 ore.
Vezica biliarã si ficatul – Între orele 23:00 si 1:00 se realizeazã intens functiile vezicii biliare. Aceasta, care contribuie cu secretiile ei la digestie, e un organ care, prin disfunctia lui, dã mari probleme întregului organism.
Cei care se trezesc des noaptea în aceastã perioadã trebuie sã-si punã cumva problema unei functionãri gresite a bilei sau a ficatului.. Stresul si mîncarea consistentã cu prãjeli si grãsimi seara împiedicã o functionare corectã a bilei.
Compresele umede si calde aplicate pe zona ficatului sînt benefice în acest interval orar. Ceaiul fierbinte, bãut cu înghitituri mici, mai ales cel de pelin, bãut cu 20 de minute înainte de masã, ajutã la activarea functiei bilei. Sucul de ridichi ajutã de asemenea.
E de mare importantã descongestiona¬rea intestinului gros care, dacã nu se reali¬zeazã în mod natural, se poate face cu ajutorul unor clisme. În acest interval orar ar trebui evitate, pe cît posibil, bãuturile si alimentele reci. Dacã sînt probleme în fun¬c¬tionarea bilei sau a ficatului, munca des¬fã¬suratã în perioada noptii e foarte noci¬vã, deoarece nu se pot reface cele 2 organe.
Mai avem încã 6 ore din noapte pt a încheia ciclul de functionare al organelor interne pe parcursul unei zile. Astfel, între orele 1:00 si 3:00 functioneazã intens ficatul.. Acesta, dacã are o structurã deterioratã, se poate reface în anumite conditii, importantã fiind odihna prin somn alãturi de o bunã încãlzire a corpului.
Functia ficatului suferã din cauza toxicitãtii mãrite a unor alimente, a alcoolului, nicotinei, cît si a stresului. De retinut e cã alcoolul si nicotina au un efect mult mai dãunãtor între orele 1:00 si 5:00 dimineata.
Între orele 3:00 si 5:00 dimineata e rîndul plãmînilor sã functioneze intens. Multi fumãtori au un acces de tuse dimineata pt cã plãmînii au lucrat toatã noaptea si acum dau afarã substantele care nu trebuie sã fie în interiorul lor.
Între orele 5:00 si 7:00 dimineata, intestinul gros are o functie maximã. Hrana stã în intestinul subtire circa 2 ore, iar în cel gros, chiar 20 de ore. Scaunul subtire indicã probleme de digestie în in¬testinul subtire, iar constipatiile pun în evi¬dentã o crestere a toxicitãtii organismului.

Sursă (Net)

Indiferent de ceea ce ni se întâmplă

Viața este exact așa cum este, presupune s-o acceptăm, să învățăm din ea și să mergem mai departe. Nu contează ce-am făcut, contează cu adevărat ce alegem să facem de acum înainte.
Nimic nu poate micșora lumina care strălucește din interior spre exterior, ce trebuie să ne amintim: Nu-ți poți vindeca inima și sufletul în același mediu în care ai fost rănit, trebuie să ne înconjurăm de situațiile și de oamenii care te ajută să uiți, să te vindeci și să mergi mai departe.
Indiferent de ceea ce urmează, alegerea este a noastră: Alegi să suferi? Alegi să înveți din greșelile făcute? Alegi să rămâi aici sau să mergi mai departe? Alegi să te prăbușești? Alegi să reacționezi din impuls sau îți iei puțin timp pentru a răspunde cu atenție la tot ce ți se întâmplă?

Indiferent din ceea ce ni se întâmplă, ducem doar bătăliile zilei de astăzi. Nu trebuie să ne concentrăm pe cele care vor urma mâine pentru că pierdem timp prețios, iar viața va deveni copleșitor de intensă și de complicată. Acceptând că experiența de astăzi este singura ce contează. O schimbare mică-n fiecare zi duce la o schimbare incredibilă-n timp. Totul începe cu un pas mic, cu o decizie de a nu mai rămâne în același loc plin de disconfort.
Așa este viața – dacă nu am avea momente dificile nu am recunoaște și nu ne-am putea bucura de clipele cu adevărat fericite. În plus, provocările vieții te ajută să fii mai puternic, mai curajos, să înveți, să crești.

Între nou și vechi, o punte

Pe ”hârtie”, când îmi vine, aștern cuvinte
despre tot ce-mi vine-n minte
din prezent și din anii ce-au trecut
pășind pe drumul vieții-ngust zâmbind,
inocență, bucurie, vervă și iluzii,
vise încărcate, transformări inevitabile
chiar și dileme, luptând cu vechi cutume…
Atâtea sentimente
ce-mi lasă semnul lor pe frunte
creând între nou și vechi o punte
apreciind oamenii
din punct de vedre al caracterului,
al personalității,
nu, după poziții sociale sau studii obținute,
când noaptea se transformă-n zori
înțelegând al meu rost-n lume…
Un birou, un scaun, o carte, un poet fără de chip.

Din cauza lui “Ce-o să zică?

Un suflet prins într-o vâltoare, în care luptă pentr-un nimic, zădărnicie-i totul, iar tu, un trup firav şi mic, călcat de alții în picioare, te chinui să răzbești prin viață cu sloganul: “Ce-o să zică?”… cei din jurul tău.
Eu, nebună cum sunt, un praf de stele, nu țin cont de acest slogan, căci nimeni nu-mi știe drumul gândurilor și-al vieții mele.
S-ajungi să te-ngropi sub frici, temeri, să nu mai scrii, să nu mai zici din cauza acestei întrebări?
Sunt un munte de curaj, o lumină ce se-arată, când ale mele aripi mi le-ntind în a mea soartă.

Umplând viața de culoare

Uneori ai senzația că tot ceea ce era de spus s-a spus, că tot ceea ce era de trăit ai trăit. Și totuși, la o străfulgerare de gând, de vis, prin frânturi de originalitate, îți dai seama că nu e așa. Fiecare dintre noi, până la sfârșit, mai are de spus, de trăit, ceva.
Cu praf de stele pe aripile sufletului, fredonând o melodie, printre flori și iarbă crudă, te ridici și brodezi fără-ncetare alte clipe trecătoare umplând viața de culoare, chiar dacă, uneori, fiecare clipă ar trece greu.
Așa am sufletul iertat cum n-am crezut c-am meritat și mulțumesc Lui Dumnezeu că m-a iertat.

Dincolo de timp

Toți susținem că iubim viața
dar puțini dintre noi o și prețuim.
Din Înalt El, liniștit, ne privește,
cum ne urâm, cum ne umilim,
trăind, de parcă am fi rivali
gândind dincolo de timp
hoinărind tenebrele umbre.
Și ne-ntrebăm nedumeriți:
De unde vine-atâta ură?
Ea vine de la sine,
căci ne-am dezvățat să ne iubim.

Detașându-mă de gândurile banale

Privind cerul colorat, între apus și răsărit, gândit, boabe de rouă în visare, la răsărit, împletind culori de dragoste la asfințit, iubirii dăruindu-i vârtej de fiori, detașându-ne de gânduri banale, devenim visători în culori stelare și raze de solare în grădina vieții ce ne dăruiește rouă și flori sub forma unei șoapte indiferent dacă plouă sau ninge.
Exist cu prima palpitație a inimii, uneori, respirând în culori prin palma orizontului, o rază plină de culori ce se răsfață-n adieri de sunet și viori…
Alteori, când cred că-i vreme bună, din senin, norii se-adună și se iscă o furtună-n gânduri de-mi strică tot orizontul viselor-culori.
În final, echilibrul îmi devine frate și totul intră în normal, bucurându-mă că mai sunt în viață, fără a mai complica trăirile simple, căci, fiecare vârstă are frumusețea ei.

Grijă mare…

Când al tău suflet
rătăcește printre nori
sar scântei peste orbită
arde timpul ca o lavă
și se scurge-n infinit
risipind atâta ură
în oceanul nesfârșit…
Unde să te mai oprești
când sleit de neiubire
te-nconjori cu răutate
lăsând în urma ta
doar o vrajă de-ngânfare?
Pe când umorul
ajută la integrarea
armonioasă
a celor două emisfere
ale creierului
adăugând savoare vieții
și atrage după sine
mai multă comunicare
mult mai eficientă
un echilibru-n momentele
în care răutatea e dusă
la extreme.


Aș vrea să știu cât să mor până când m-oi îndura să mă îngrop sub alte amintiri... aș vrea să știu cât să trăiesc ca să pot vreodată să uit de mine... aș vrea să știu cât să aștept până când voi jeli moartea sufletului meu... aș vrea să știu cât să rabd să-mi vărs inima pe hârtie cu roșu alb... aș vrea să știu cât să plâng ca să uit de mine și de tot, și ce-am pierdut... aș vrea să știu cât să scriu până când cântecul meu va căpăta ultimul refren... aș vrea să știu cât să vreau... și aș vrea să știu cât să știu, și cât să mai aștept?...

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Bine ai venit!

BLOGUL LUI PETRE-VITAN

Fotografia mea
Dumnezeu nu trebuie să fie lângă mine, dar El este mereu în gândurile și în inima mea.
Flag Counter>
💖 Copyright © 2018 - Blogul Lui Nurilusa
💖 Powered by nurilusa blog ⋆⭒˚。⋆ Design by nurilusa blog ⋆⭒˚。⋆