Ea și toate celelalte femei din ea mi-au desfăcut aripile și m-au învățat că zborul este un privilegiu și ca să rămâi întreg sau cât mai întreg cu putință, trebuie să rămâi bun, să crezi în tine, să te cunoști și să împărți din ce ești, din ce ai...lumii, pentru că ai ei suntem.
Ca să ai ce dărui trebuie să descoperi sursa Binelui și a Frumosului.
Mama m-a învățat puterea Cuvântului! Cu grijă mi-a închis ochii și mi-a arătat cum se visează, cât de minunat e zborul și mi-a spus că în drumul spre soare, singurul drum drept, măreția înălțimilor nu se compară cu nimic.
Mi-a dăruit și trup și suflet, îngrijindu-se de ele cu toată iubirea și energia ei, cu răbdare și iar răbdare, fără să ceară nimic în schimb.
Nu-mi ajung toate viețile trecute și viitoare să-i mulțumesc pentru tot ce sunt! De acolo de Sus știu că mă veghezi Mama!














































































Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu