Este anotimpul cel mai drag mie, cu el îmi încep dimineața și-al zilelor frumos șirag, c-un cer albastru fără de nori în suflet, cu-o bucurie de-a-mi trăi viața neînchipuită…
Prin geamul sufletului meu văd cum freamătă natura, cărările ei, sub pașii mei, seninul pare mai curat când scriu cu sufletul pe cerul înseninat.
E liniște-n al meu suflet, e plin cu praf de stele și flori de viorele, admirând al primăverii izvor de dragoste Divină și mirificul sufletelor frumoase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu