Am aprins aseară candela și I-am mulțumit...pentru tot ce există, pentru tot ce nu s-a întâmplat, pentru clipele de liniște, pentru momentele de bucurie, pentru oamenii buni, deci frumoși, din inima mea, pentru puținul care pare mult și pentru speranță...gândul că oricât de adânc pare întunericul, dacă măcar ni se pare că vedem un fir de lumină înseamnă că Binele încă respiră și asta e tot ce contează.
În fiecare zi sap în carnea mea și smulg buruieni, ud răsaduri, sprijin tulpini firave, păstrez în memorie fiecare culoare, fiecare zămbet, fiecare cuvânt și chiar dacă obosesc uneori, tot răscolind cerul , o iau de la capăt.














































































Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu