Toate sufletele, plecate sau aterizate-ntâmplător, se întrebau în sinea lor, ce se putea întâmpla în această oază, care la început părea una cu perspective, pe zi ce trece își pierdea din strălucire și frumusețe.
Nimeni n-a reușit să înțeleagă că această insulă era distrusă de un singur om. Un om cu puteri supra-normale în aptitudini IT, era renumit, își făcuse, construise mai bine spus, o aură de om creștin cu bune maniere, nimeni nu era ca el. Tot ce se mișca pe insulă era strict supravegheat, nimic nu se putea întâmpla fără știrea lui, e nu chiar totul, aproape tot. Totuși bunul mers al insulei se cam strica, azi puțin, mâine mai mult, până când insula s-a transformat în una plină cu șerpi, încolăcea tot ce mai rămăsese frumos pe ea.
Din când în când mai apărea câte-un suflet, care nu prea reușea să supraviețuiască prea mult și-și lua zborul, încât omul cu aptitudini cretine, curățat prin credință, să specificăm, altfel se poate înțelege că a fost creștin, el fiind creștinat când soarta l-a șifonat. Foarte puține suflete, patru, cinci, chiar șapte, se chinuiau să mai facă câte-un pas, târându-se printre liane și șerpi.
( Pamflet: Specie literară în versuri sau în proză, cu caracter satiric în care scriitorul înfierează anumite tare morale, aspecte negative ale realității sociale, trăsături de caracter ale unei persoane etc. )
Ps. Stați liniștiți, fabula pamfletului nu s-a terminat, continuă, ar fi păcat să vă las în suspans, nu de alta, dar sfârșitul poate fi interpretat iar omul cu aură de creștin cu bune maniere, curățat prin creștinism, poate s-o-ncurca în șerpi și povestea i-ar rămâne necunoscută. A, era să uit, fără morală, povestea-ar fi banală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu