day - 00 month - 0000

Un om obișnuit

Un simplu cont

În internetul acesta atât de vast și complex, dincolo de faptul că este anonim, tinde să-ți fie imposibil să conștientizezi că un om care ți-a scris un comentariu negativ asupra unei postări sau atitudini, nu ilustrează o opinie generală, el este un simplu cont.
Problema este că psihicul uman este înșelător. Nu poți să te bazezi pe modul în care percepi o situație sau un set de circumstanțe, când te blochezi prea mult pe un eveniment negativ decât pe multe altele pozitive de intensitate egală.
Din păcate, tendința noastră ne face să asociem de trei până la cinci ori mai multă greutatea comentariilor negative ascunse sub un simplu cont decât a celor pozitive.
Dacă postăm altceva care nu intra în dicționarul orgoliului sau al ”perfecțiunii”, unora, este sfârșitul lumii? Nu, nu este sfârșitul lumii!!
Dacă nu vom înțelege că o astfel de situație este o provocare a vieții și că doar din greșeli putem învăța, nu vom putea merge înainte.
Ce este mai interesant, în același timp dezgustător, un simplu cont, prin private, prin diferite mesaje îi ”îmbârligă” pe toți, iar el rămâne basma curată. Când ai curajul să-l înfrunți și să-l divulgi, te blochează. Cum am putea să-i numim pe acești ”perfecționiști”?? Li se spulberă curajul? Li se umple cu ceață ochișorii și privatul? Lise șifonează integritatea? … pe care nu o are. Ei nu au capacitatea să-și recunoască îmbârligăturile prin întunecatul labirint în care se ascund, la suprafață fiind un ”credincios”, corect, perfect, etc. la superlativ.
Sigur, nu tind să cred că toate aceste nik name ar fi la fel, sunt multe suflete frumoase în spatele lor, pe care le admiri, la care te întorci și-ți face plăcere să-i citești, să le asculți muzica sufletelor. Lor le mulțumesc mereu că există.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Aș vrea să știu cât să mor până când m-oi îndura să mă îngrop sub alte amintiri... aș vrea să știu cât să trăiesc ca să pot vreodată să uit de mine... aș vrea să știu cât să aștept până când voi jeli moartea sufletului meu... aș vrea să știu cât să rabd să-mi vărs inima pe hârtie cu roșu alb... aș vrea să știu cât să plâng ca să uit de mine și de tot, și ce-am pierdut... aș vrea să știu cât să scriu până când cântecul meu va căpăta ultimul refren... aș vrea să știu cât să vreau... și aș vrea să știu cât să știu, și cât să mai aștept?...

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Bine ai venit!

BLOGUL LUI PETRE-VITAN

Fotografia mea
Dumnezeu nu trebuie să fie lângă mine, dar El este mereu în gândurile și în inima mea.
Flag Counter>
💖 Copyright © 2018 - Blogul Lui Nurilusa
💖 Powered by nurilusa blog ⋆⭒˚。⋆ Design by nurilusa blog ⋆⭒˚。⋆