cu frunze maronii
a răsărit un ghiocel
de soare plin
privea sfios în jur
cu capul aplecat
în suflet el avea
un strop
de primăvară…
Cu sufletu-i cald
ca de copil
ridică-a lui privire
cu trup înalt
spre înaltul zării
aducând cu el
al primăverii
zâmbet înflorat
acele flori
ce-n sufletele noastre
frumos s-au așezat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu