Din cauza lui “Ce-o să zică?

Un suflet prins într-o vâltoare, în care luptă pentr-un nimic, zădărnicie-i totul, iar tu, un trup firav şi mic, călcat de alții în picioare, te chinui să răzbești prin viață cu sloganul: “Ce-o să zică?”… cei din jurul tău.

Eu, nebună cum sunt, un praf de stele, nu țin cont de acest slogan, căci nimeni nu-mi știe drumul gândurilor și-al vieții mele.

S-ajungi să te-ngropi sub frici, temeri, să nu mai scrii, să nu mai zici din cauza acestei întrebări?

Sunt un munte de curaj, o lumină ce se-arată, când ale mele aripi mi le-ntind în a mea soartă.