Atunci când mă voi duce, te-oi lua cu mine-n gând,
Târzie de-ar fi vremea ori, poate, prea curând,
Îmi vei trăi în suflet și-n viața viitoare…
Nimeni nu va cunoaște misterul ce ne leagă
Și nu ar înțelege ce nu e de-nțeles,
Îmi ești un dar al sorții, nu eu mi te-am ales,
Iubirea are taine ce omul nu dezleagă.
Mi-ai coborât aievea din depărtate visuri,
La ceasul scris în stele, când nici nu mai speram…
Cealaltă jumătate, pe care-o căutam,
Pierdută, pentr-o vreme, în negrele abisuri…
Poveștile, ce lumea le-ar inventa vreodată
Despre-ntâlnirea noastră, rămâne-vor povești…
Dar nimeni n-o să știe ce-a fost ori cine ești,
Chiar de, cenușa vremii, ar răscoli-o toată.
Te voi iubi în spirit, în suflet și în minte,
Suntem același Unu ce-a fost de la-nceput,
Un mugur de lumină în oameni prefăcut,
Iubire ce nu poate fi spusă în cuvinte…

.jpg)







































































Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu