Poezia e un vis…
Din a minții plăsmuire
multe versuri s-au mai scris…
A pictat, în vers, poetul,
câte-n lună și în stele,
Însă, de trăit, trăit-a
prea puține dintre ele…
Căutând singurătatea
și-a plâns muza adorată
și a strâns la piept iubita
ne-ntâlnită niciodată…
I-a clădit, pe nori, castele,
preamărindu-i frumusețea,
iar la glezna ei subțire
și-a pus toată tinerețea…
Trubadur, ce-n miez de noapte
și-a desăvârșit iubirea,
în fantasticele visuri,
învingând dezamăgirea,
te-a atras cu al lui farmec
într-o lume ireală
ce o ține-ascunsă bine-n
călimara cu cerneală…
Viața nu e poezie,
poezia e un vis…
Pe care , în vers, poetul,
cu-al lui har, ți l-a descris.
Din cuvinte-ți împletește
câte-n lună și în stele…
Însă, de trăit, trăit-a
prea puține dintre ele…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu