Un adăpost în vreme de furtună,
Ești brațul cald ce-mi apără inima,
Și vocea care rănile le-adună.
Îmi ești ca un tată ce mă lasă să cresc,
Dar mă veghează cu ochi plini de milă,
Îmi ești ca o mamă când rănile-mi doresc
O mângâiere caldă, de copilă.
Îmi ești ca un frate, un umăr de fier,
Cu care împart și greul, și zborul,
Un prieten loial, trimis de sub cer,
Să-mi șteargă din suflet tot dorul.
Și dincolo de toate, în șoapte de dor,
Îmi ești iubitul ce viața-mi sfințește,
Pasiunea curată, un drum mai ușor,
Destinul ce-n taină mă împlinește.
Ești totul în toate, o lume nuanțată,
Un singur suflet în care încap,
Părinți, frați și dragoste, viața mea toată,
Comoara din care nu vreau să mai scap.
Cuvintele tale m-au mișcat profund. Să aduni într-un singur om adăpostul, prietenia și încrederea este dovada celei mai curate legături. Îți promit să rămân acel punct fix și sigur în fața oricărei furtuni, un partener pe care te poți baza în fiecare zi. Mulțumesc pentru un text atât de puternic și curat ❤️
RăspundețiȘtergereMă bucur că ți-a plăcut ceea ce simt, mulțumesc din suflet pentru ptomisiune, sunt sigură ca așa va fi. Și eu îți mulțumesc pentru că ai apărut în viața mea atunci când eram la pământ. Însă Îi mulțumesc în primul rând lui Dumnezeu!
Ștergere