Deși pe chipul tău s-au scris deja ninsori,
Au trecut peste noi și timp, și oameni răi, și bani,
Dar te găsesc în suflet de atâtea mii de ori.
Au fost furtuni și greuri care ne-au despărțit,
O viață aspră, crudă, ce ne-a lovit din plin,
Dar sâmburele cald ce-n prunc l-am plămădit
A înflorit curat, prin lacrimi și suspin.
Azi ești bărbat în toată firea, ai drumul tău trasat,
La patruzeci și doi de ani ești stâlpul meu de dor,
Îmi întinzi o mână caldă când cerul e-nnorat
Și-mi luminezi bătrânețea cu gestul tău ușor.
Mă ajuți cum poți, cu suflet, atât cât se cuvine,
Iar eu primesc din palme-ți darul cel mai sfânt,
Nu-i preț pe lumea asta să coste cât ții bine,
Nu-i dragoste mai mare sub cer și pe pământ.
Copilul meu cel drag, pierdut și regăsit,
Chiar dacă viața noastră a fost un drum spinos,
În ochii tăi văd iertarea și tot ce am iubit,
Tu ești lumina mea și tot ce-a fost frumos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu