!doctype>
În această perioadă
De la atâta ”cutremurat”, Pământu-n multe locuri s-a crăpat, cine să-l mai repare, când lumea-i cuprinsă de ură și dezbinare? Aș vrea ca lumea, poate-i prea mult a mea dorință, să-i pună câte-un petic să-și revină iar pe locul reparat să sădim flori de suflet cu lumină, soarele să strălucească, să topească prin a lui căldură, șansa urii și dezbinării.
Aș vrea să știu cât să mor până când m-oi îndura să mă îngrop sub alte amintiri... aș vrea să știu cât să trăiesc ca să pot vreodată să uit de mine... aș vrea să știu cât să aștept până când voi jeli moartea sufletului meu... aș vrea să știu cât să rabd să-mi vărs inima pe hârtie cu roșu alb... aș vrea să știu cât să plâng ca să uit de mine și de tot, și ce-am pierdut... aș vrea să știu cât să scriu până când cântecul meu va căpăta ultimul refren... aș vrea să știu cât să vreau... și aș vrea să știu cât să știu, și cât să mai aștept?...














































































Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu