O voce sparge cerul

Astăzi să facem noapte albă 

și să trimitem doar Iubire,

Fără să se mai critice un vers sau o ținută,

că-n pieptul fiecăruia e Tricolorul.

Sunteți cu toții fără de prihană,

de dați cu pietre și-mproșcați venin?

În spatele a ceea ce se vede,

e multă trudă și nervi consumați.

Acolo unde este un român,

de fapt, e o întreagă națiune,

Și-i bine ca să ne mândrim,

nu să-i trimitem energii maligne.

De foarte multe ori nu e nimic cum pare,

nici vorba, nici cuvântul scris,

E bine să priviți peste acestea

și să-nțelegeți ce este subtil.

Chiar toată viața ați fost zen?

și nici o umbră, frică, nu v-a sugrumat?

Atunci sunteți din Cartea albă a lui Ramtha

și-i vremea să vă confesați, ca să-nvățăm și noi.

Pe scenă este vocea și nimic mai mult,

aceasta se analizează și votează,

Dar mai contează și curajul de-a te dărui,

voi ați putea să fiți în pielea ei?

Tăcerea nopții să ne-aducă bucurie

și fiecare-n casa lui să strângă pumnii,

Indiferent dacă vă place sau chiar nu,

suntem români și asta nu se schimbă.

Omul este cel ce judecă pe om...

de ce să nu ne bucurăm cu el?

O voce puternică sparge cerul...

să-i dăm Cezarului ce e al lui

Și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.