căci, cuvinte nu prea
îmi mai aduceam aminte,
la întâmplare, cu pași naivi de șoapte
chip nelumesc cu mersul pe strune de viori
ce-mi fredonau prin gânduri
muza fiind un înger cocoțat pe-un nor
ce cântă-n seninul unui zâmbet
ca o lumină strecurată-n suflet
venită de nicăieri…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu