Suflet de poet

A fi poet înseamnă a avea libertatea de a zbura cu vorbele, acele cuvinte jucăușe printre metafore, a șopti sufletelor îndepărtate, chiar și pentru o clipă, a saluta și-a săruta lumea, a iubi și a suferi neîncetat pentru ea, a prinde adevărul ascuns printre cuvinte precum un steag fluturând în vânt, să ai un loc nicăieri este un sentiment fâlfâitor, să privești lumea și să o vezi diferit, este să fii slab și în același timp puternic la nevoie, să extragi toată emoția din artă, să saturezi sufletul și să vezi chipul sufletului îmbătător în ea… A fi poet înseamnă a iubi dincolo de rațiune, a întâmpina durerea altcuiva și a bea fericire, trăind nebunește în nebunie, să ai adevăr și credința în umanitate, dincolo de rațiune, să ai emoția de a trăi pe deplin.