dar puțini dintre noi o și prețuim.
Din Înalt El, liniștit, ne privește,
cum ne urâm, cum ne umilim,
trăind, de parcă am fi rivali
gândind dincolo de timp
hoinărind tenebrele umbre.
Și ne-ntrebăm nedumeriți:
De unde vine-atâta ură?
Ea vine de la sine,
căci ne-am dezvățat să ne iubim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu