Nu dețin adevărul absolut

Spuneam mai acum câteva zile despre independența presei. Presa scrisă nu prea mai are căutare, majoritatea covârșitoare a lumii apelând la forma transmisă pe internet. Ca să funcționeze oamenii aceștia, mă refer la cei care fac presă, trebuie să dețină un anumit buget, în care intră cheltuielile de funcționare și salarii. Și acești oameni trebuie să trăiască, nu fac muncă voluntară în folosul comunității. Statul doar se laudă că încurajează independența presei, subvenționând sporadic și limitat. De fapt guvernele au grijă se pare, doar de cei favorabili. Prin vestita lege a finanțării partidelor cam asta s-a încercat, partidele să finanțeze indirect presa, dar să fie articole și comunicate favorabile sau să-și atace contracandidații. Chestia funcționează la greu doar în precampanie și campanie electorală. Despre resursele financiare din reclame, doar cei din media audio-video se mai bucură, în rest este melancolie mare.

În concluzie, se merge cam după regula arhicunoscută…cine dă banii, ăla dictează muzica.

De fapt, chestiile care nu merg în societate, trebuie arătate dar și cu soluții , de către, departamentele de presă ale partidelor. În atare situație, de voie, de nevoie, presa chit că preia parțial, tot trebuie să comunice ceva. Pentru chestia asta partidele trebuie să-și aibă în prima linie comunicatorii credibili, parlamentari și aleși locali. La capitolul parlamentari este o chestie complicată, trăiesc în sfere înalte și mai greu se coboară la plebe, să vadă ce probleme există. Luați și urmăriți ce fac actualii, ăia de la putere doar se laudă cu rezolvări guvernamentale sau cu vestitul…O SĂ, iar opoziția-i haotică și reprezentată vocal de cetățeni, care au percepție publică de oameni cu ceva defecte prin mansardă.

Societatea civilă a devenit o glumă. Dacă țipă câte unul pe aici, este ignorat pe principiul…latră unul la lună. Dacă face unul din presă greșeala… să muște mâna care-l hrănește, ori are acoperire de transfer la opozanți, ori rămâne pe drumuri flămând.

Cam asta-i realitatea pe care o percep eu, luându-mi măsura de prevedere să spun, că nu dețin adevărul absolut și că pot fi și alte …circumstanțe.