Și-mi cânt iubirile păstrate-n buzunar,
Am dăruit, pe rând, din anii tinereții,
Acelor ce să prețuiască n-au habar.
Mă mai alin din când în când c-o amintire,
Îmi încălzesc inima rece cu-n surâs
Și fredonez încet un cântec de iubire
Femeilor ce poate pentru mine-au plâns.
Sunt un hoinar și mă cunoaște lumea toată,
Că nicăieri nu mi-am putut găsi un loc,
Tot căutându-mi dragostea adevărată
Mi-am risipit o tinerețe la ,,noroc”.
Dar tot mai sper, atât cât inima îmi bate
Și mai tresare de iubire și de dor,
C-am s-o găsesc și eu cândva, căci nu se poate
Să nu am dreptul la un ,,loz câștigător”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu