Sau uneori o uvertură
Suflată-n vânt o păpădie
Și-un dor nebun fără măsură
Tăcerea mea e-un roi de fluturi
Zburătăcind seduși de flori
Când gândul tău pe mine-l scuturi
Și mă îmbracă-n reci fiori
Tăcerea mea-i tropot de cai
Care-au visat s-alerge-n curse
Și buze tremurând pe-un nai
Doinind regretul vieții scurse
Tăcerea mea se-așterne-n iarnă
Sub pașii tăi strivind un vis
Pe care tu-l forțezi să doarmă
Sub lacătul de tine-nchis
Tăcerea mea-i ropot de ploi
Bătând în geam cu ramuri verzi
E dorul alungat din noi
Iubirea-n care nu mai crezi
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu