Un om obișnuit

Nu te întoarce

Nu bate iar la poarta vieții mele,
De vrei să intri pentr-o clipă doar,
Nu-mi răscoli durerile din suflet
Când știi că totul este în zadar!
Tu mi-ai vândut și-am cumpărat iluzii,
Mici bucurii din clipe efemere,
Nu bate iar la poarta vieții mele
Făcând din nou ca inima-mi să spere!
Tu vii și pleci, te-ascunzi după cuvinte,
Motive îți găsești de-atâtea ori,
Dar nu-nțelegi că nu mai vreau să sufăr?
Că nu mai vreau să plâng? Și că mă dori?
Că mă sfârșești întocmai ca o boală
Ce mi-a pătruns adânc în trupul tot?
Cu ce-am greșit? Cu ce îți sunt datoare
De nu mai pot din mine să te scot?
Mă clatin de atâta suferință,
Chiar și de lacrimi m-ai secătuit,
Pedeapsă grea de ar fi fost iubirea,
Atunci s-ar spune că m-ai pedepsit...

2 comentarii:

  1. Cine a indraznit sa-ti faca asa ceva?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Caracterizările cunoștințelor de-a lungul vieți. Nu pe mine mă reprezintă! Nici curaj, ar avea cineva...😂😂😂

      Ștergere


Bine ai venit!
Flag Counter>

BLOGUL LUI PETRE-VITAN

Fotografia mea
Dumnezeu nu trebuie să fie lângă mine, dar El este mereu în gândurile și în inima mea.
💖 Copyright © 2018 - Blogul Lui Nurilusa
💖 Powered by nurilusa blog ⋆⭒˚。⋆ Design by nurilusa blog ⋆⭒˚。⋆