Ca doi străini

Iar mă-ntreb a mia oară

Oare noi când ne-am pierdut?

Era zi sau era seară,

Știu doar că mă priveai tăcut…

Și îmi zâmbeai tot cu iubire

Și nu-nțeleg de ce-ai plecat,

Din a noastră povestire

Cu final neterminat…

Și-n acea noapte, târziu

Am tot rătăcit pe-alei,

Pășeam așa, fără să știu

De îți e dor de ochii mei.

Mă întreb de ce doar mie

Îmi e dat mereu să plâng?

Că doar unul la o mie

E-așa trist pe-acest pământ.

Dac-aș fi furat culoare

Macilor din luna mai

Sau albastrul de la mare,

Te-aș fi implorat să stai…

De ce ne e dat tot nouă

Să mă lași și să te las,

Să frângem destinu-n două,

Să avem tremur în glas?

Să ne privim ca doi străini

De parcă nu ne-am fi iubit

Ca pomul rupt din rădăcini,

Prin toamna ce ne-a pustiit…