Ți-am fost și ispită și taină de amor,
Cu ochii în lacrimi mă aduni din cuvânt
Iar eu plin de patimi mă zbat în mormânt!
În lumi paralele noi facem popas
Tu ești praf de stele eu trup fără glas,
Eu sunt ca o frunză căzută în pământ
Iar tu ești o pânză ce flutură in vânt!
O lume străină ce-n două se împarte
Tărâm cu ruine și vise deșarte,
Pământ plin de apă ce-i fără hotar
De unde se adapă un suflet hoinar!
Se pierde și dorul, scânteia se pierde,
Uscat e amorul deși încă-i verde!
Nu-i loc de iubire și picuri de ploaie
E doar amintire și lacrimi șiroaie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu