Cu această ocazie, fiind 1 Iunie, vă aduc la cunoștință intenția irevocabilă de a demisiona oficial din funcția de adult matur pe care o dețin acum, cam, abuziv. Am luat această hotărâre după o analiză detaliată a situației, m-am hotărât să mă retrag și să preiau atribuțiile unui copil de șase ani, cu toate drepturile și îndatoririle pe care le-am avut cândva, dar la care am renunțat cu prea mare ușurință. Vreau să joc nouă pietre, să sar coarda, să desenez cu creta colorata pe trotuar, vreau să cred sincer în iepuraș și Moș Crăciun, care-mi aduceau bomboane, și să mă întreb cu uimire de ce adulții nu fac la fel, trăind o viață simplă…
De ce vreau să demisionez? M-am maturizat prea mult fără să-mi dau seama, considerând că viața a făcut un abuz prea mare fără să mă întrebe, dacă vreau să-ajung matur.
Ce bine era când credeam-n naivitatea mea de copil că lumea din jur este fericită, fiind fericită, fără trotinete electrice, telefoane, tablete și multe alte evoluții ”performante”?! …
Promit solemn că, imediat ce o să-mi reiau atribuțiile de copil, o să-mi petrec viața exact cum o trăiam în copilărie iar când mă va întreba cineva, ce-o să mă fac când ajung mare, voi răspunde: Vreau să rămân copil!!
Fiți voi mari și importanți, inteligenți, ocupați și îngrijorați. Eu vreau să rămân mică!
Semnat: Eu, aceeași ce greșesc din zorii dimineții până-n apus de soarele.
La multi ani! 🌟
RăspundețiȘtergereLa mulți ani și ție! 😉
Ștergere