Mă risipesc prin gânduri, apoi mă adun, cuvintele-mi sunt tăceri afundându-mă-n dorința viselor și-n loc de dreptate mă risipesc prin rânduri ce nu duc nicăieri, prin clipele ce-și vor menirea-n a zilelor mister…
Aș vrea să-nlătur rele, câte sunt, dar pe zi ce trece, ajung să cred că nu se poate și-ncep a mă desprinde de tot ce-i în jurul meu, să nu mă mai întristeze când văd atâta prefăcătorie și-atâtea jurăminte false, când eu sunt, doar, ce pot să fiu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu