În timp am ajuns la concluzia că, prefer să fiu fericită, decât să am dreptate în orice moment, liniștea mea sufletească este mult mai importantă de cât orice dreptate aș căuta, pentru că, sunt totul și nimicul din tot ce se poate sau nu se poate, un punct de pornire, o virgulă, mirări în expresii, un zâmbet, un mănunchi de vise, toate în clipe de trăiri, contraste de sine într-un sine constant, alb de lumină printr-un gri prea vast, un ocean prin focuri ce ard, în tot ce se vede și-n tot ce-i ascuns, sunt iubire dintr-un azi ce va fi un mâine, căci, sunt soarele nopții și luna-n plină zi, pentru că, m-am născut întrebare și voi muri un răspuns.
Cu timpul am înțeles, că, tot ceea ce se întâmplă-n interiorul meu este mult mai important decât ceea ce se poate întâmpla în exterior. Pentru că, trăim într-o perioadă-n care oamenii inteligenți sunt reduși la tăcere, încât oamenii inculți, siguri pe ei, să nu fie jigniți.
A fi amabil este mai important decât a avea dreptate, pentru că, oamenii au nevoie de-un suflet mai special, nu de dreptate, care oricum nu o vei primi, într-o lume-n care minciuna-i pe-un piedestal, verzi și-uscate pe meleaguri prăfuite, ascultând povești, ce-mi zbârlesc părul meu cel cărunt, păstrând curcubeie într-o frântură de cer, felinare prin drumuri trecătoare, colindând la pas cu sufletul, print timpul efemer.
Cu toții ne naștem curați și fericiți, doar viața ne murdărește pe parcurs, dar ne putem curăța, sigur, dacă ne place curățenia.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu