Drumul anevoios
Am parcurs drumul anevoios al vieții, cu zâmbetul pe buze, trăind clipe și sentimente diferite. Am purtat mereu în suflet speranța, optimismul, gândul bun și pozitiv, nu m-am lăsat niciodată îngenuncheată și așa voi face până la sfârșit ! Mi- am lăsat inima să zburde pe cărările vieții și am învățat să mă ridic și să zbor, chiar dacă uneori am avut o aripă rănită! M- am vindecat de așteptări, de iluzii, de amintiri, de doruri și neîmpliniri. M-am vindecat de trecut și i- am oferit sufletului liniștea și puterea necesară pentru a o lua mereu de la capăt! Încotro voi merge? Acolo unde îmi doresc cu adevărat, pentru că orice vis, cu multă dorință și voință, îl poți transforma în realitate! Trebuie doar să vrei, să- ți dorești cu ardoarea să... LUPȚI! Nimic nu-ți va pica la picioare, dacă nu ai curajul... să încerci!
Aș vrea să știu cât să mor până când m-oi îndura să mă îngrop sub alte amintiri... aș vrea să știu cât să trăiesc ca să pot vreodată să uit de mine... aș vrea să știu cât să aștept până când voi jeli moartea sufletului meu... aș vrea să știu cât să rabd să-mi vărs inima pe hârtie cu roșu alb... aș vrea să știu cât să plâng ca să uit de mine și de tot, și ce-am pierdut... aș vrea să știu cât să scriu până când cântecul meu va căpăta ultimul refren... aș vrea să știu cât să vreau... și aș vrea să știu cât să știu, și cât să mai aștept?...














































































Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu