day - 00 month - 0000

Un om obișnuit

Rețetă de mâncare

Mă gândeam, să înregistrez o rețetă de mâncare. Ideea a apărut după o chestie pățită-n realitatea trăită.
Am făcut piața la un magazin Penny. Știam că se spune, să nu faci cumpărături în magazin alimentar, când și-e foame. Asta e, n-am respectat regula și mi s-a făcut poftă de o ciorbă de burtă. Am luat de acolo un pachet din ăla de burtă prefiartă. Acasă m-am apucat de să o meșteșugăresc cu entuziasm. Surpriza a fost să constat că „flaușații” s-au dezintegrat destul de mult, carnea fiind prea-fiartă și nu prefiartă. 
Cu restul dresingului, respectiva ciorbă s-a băut mai mult direct cu castronul decât folosind lingura. Și atunci s-a aprins beculețul. La a doua preparare, carnea s-a dat direct la blender. 
Și uite așa a ieșit o ciorbă cremă de burtă, ce s-a consumat excepțional de ușor. 
Avantajele rețetei ar fi următoarele:
-Am întâlnit persoane ce nu consumă ciorbă de burtă din cauza aspectului flaușaților din conținut;
-Rememorez și situațiile în care carnea prefiartă, a trebuit să rămână mult timp pe foc, ca să nu ai senzația că mănânci cauciuc. 
În atare situație, dacă aveți baftă de găsiți burtă prea fiartă, încercați rețeta, o sa fiți surprinși.
Acum în mod sigur, mulți după ce au citit, se vor întreba ce am pățit, ce mi-a tunat de postez rețete culinare. Am vrut și eu să distrag atenția publică, să o duc pe arătură, deoarece prea suntem bombardați cu nemerniciile ăluia din Est. Hai să ne bucurăm și de chestii simple, nu știm ce poate aduce ziua de mâine. Bafta noastră este că Cineva acolo sus, nu doarme și dă fiecăruia ce merită. 
Luați o masă în liniște cu familia, consumați ce vă face plăcere, cam asta-i ideea pentru zilele pe care le trăim. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu


Aș vrea să știu cât să mor până când m-oi îndura să mă îngrop sub alte amintiri... aș vrea să știu cât să trăiesc ca să pot vreodată să uit de mine... aș vrea să știu cât să aștept până când voi jeli moartea sufletului meu... aș vrea să știu cât să rabd să-mi vărs inima pe hârtie cu roșu alb... aș vrea să știu cât să plâng ca să uit de mine și de tot, și ce-am pierdut... aș vrea să știu cât să scriu până când cântecul meu va căpăta ultimul refren... aș vrea să știu cât să vreau... și aș vrea să știu cât să știu, și cât să mai aștept?...

Formular de contact

Nume

E-mail *

Mesaj *

Bine ai venit!

BLOGUL LUI PETRE-VITAN

Fotografia mea
Dumnezeu nu trebuie să fie lângă mine, dar El este mereu în gândurile și în inima mea.
Flag Counter>
💖 Copyright © 2018 - Blogul Lui Nurilusa
💖 Powered by nurilusa blog ⋆⭒˚。⋆ Design by nurilusa blog ⋆⭒˚。⋆