Îndemnuri la bine
Deși trăim într-o vreme în care suntem copleșiți de mirajul a ceea ce înseamnă viață în plenitudinea materialității sale, mulți dintre noi încă simt elanul unei bunăstări care trece dincolo de limitele înguste a ceea ce are să ne ofere concretitudinea bogățiilor pământului. Căutăm, așadar, să descindem într-o dimensiune în lumina căreia tot ceea ce se întâmplă în teatrul lumii să fie investit cu sens. Avem sarcina de a înfige semnificații în lucruri, iar cei mai mulți dintre noi își îndeplinesc această misiune prin saltul către un palier numit îndeobște spiritualitate. Și, într-adevăr, se pare că religia, sau, mai curând, religiozitatea, sub orice formă s-ar manifesta, este una dintre puținele surse atât de puternice încât să irizeze domeniul acestei lumi cu ceva care o depășește și o cuprinde în același timp.
Aș vrea să știu cât să mor până când m-oi îndura să mă îngrop sub alte amintiri... aș vrea să știu cât să trăiesc ca să pot vreodată să uit de mine... aș vrea să știu cât să aștept până când voi jeli moartea sufletului meu... aș vrea să știu cât să rabd să-mi vărs inima pe hârtie cu roșu alb... aș vrea să știu cât să plâng ca să uit de mine și de tot, și ce-am pierdut... aș vrea să știu cât să scriu până când cântecul meu va căpăta ultimul refren... aș vrea să știu cât să vreau... și aș vrea să știu cât să știu, și cât să mai aștept?...














































































Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu