Ce poposește cu alaiul ei,
Cu soare blând, cu cer senin, cu vraja
Purtată-n chipul lor de ghiocei!
Prin crânguri de viforniți dezgolite
Așterne-atlazuri fine de verdeață
Și din a iernii rece amorțire
Le readuce-ncet-încet la viață.
Zâmbesc pe rând, sfioase, primăverii
Brândușe, viorele, toporași,
Zambile parfumate și narcise
Cu trupuri zvelte și surâs gingaș.
Din seva lor își țes grăbiți copacii
Caftane verzi ce ramurile-mbracă
Iar păsări ciripind frenetic
Prin faldurile lor se-ntrec la joacă.
Gândaci boemi se odihnesc la soare,
Uitând de traiul lor cel auster,
Pripindu-și piciorușele plăpânde
Și profitând de calmul efemer.
Cu fire de argint țes arabescuri
Păienjenii ieșiți la vânătoare
Și-așteaptă răbdători să-i viziteze
Insectele ieșite la plimbare.
Din depărtări ajung cu drag acasă,
La cuibul lor, gingașe rândunele,
Prin nori de ametist își-nalță zborul
Dar se întorc din nou, cu dor, la ele.
Albinele suflate-n praf de aur
Roiesc prin flori pân' la lăsarea serii
S-adune-n mierea lor miraculoasă
Parfumul și dulceața primăverii.
Cireșii încărcați de-atâta floare
Ne luminează-n nopți târzii livada,
De-ai crede că o mână nevăzută
A așternut pe chipul lor zăpada...
Atâtea păsări zburdă prin grădină
Și își vorbesc cu glasul ciripit!
Parfum suav se răspândește-n aer
Din liliacul care a-nflorit...
Privighetoarea, pasăre măiastră,
Uimește luna cu talentul ei
Iar stelele ascultă fascinate
Concertul dat pe-o ramură de tei...
Vrăjită sunt de-acest decor feeric
Ce primăvara ni-l aduce-n dar,
Aș vrea să-i fur din cupa fermecată
Măcar o picătură de nectar,
Din ea să pot întoarce tinerețea
Când iarna ne-o lăsa pustii și goi,
Așa cum primăvara se întoarce
În fiecare an, cu drag, la noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu