A judeca…

Nu ar trebui să judecăm acțiunile celorlalți, pentru că nimeni nu poate cunoaște ce e în sufletul și mintea altuia. Indiferent de deciziile luate, suportă singur consecințele! Pentru sine, ceea ce face va fi întotdeauna corect și nu trebuie să-i de-a nimeni aprobare… Dacă pentru cel de lângă el, hotărârile sau acțiunile par a fi nelalocul lor, nu are o importanță prea mare, pentru că viața îi aparține!

A judeca, este cel mai ușor lucru din lume, nu necesită efort și are „priză la public”, iar în sufletul celui ce ascultă, se naște bucuria de a știi că există un altul mai plin de cusururi decât el…

Când vine vorba de a face bine, se naște o problemă! Omul devine egoist, pentru că celălalt ar putea ajunge mai bine decât el și din acest motiv, intenția îi este stopată, de fapt, singur face asta, pentru a nu-și vedea aproapele pe o treaptă mai sus sau egală!

Întrebări precum „de ce… pentru ce…?” nu-și au rostul, pentru că nimeni nu cunoaște mai bine decât Dumnezeu, sufletul omului și uneori chiar El își pune la îndoială cunoașterea, datorită firii schimbătoare pe care o avem cu toții!

Acceptarea a ceea ce suntem, ne face cu adevărat umani! Rămâi om, pentru că fiare sunt destule!