Din momentul în care intervine ideologia, grija se transformă în obstacol. Dragostea devine amară, se modifică într-un fel de ură, iar protecția devine închisoare. Ideologia face diferența.
De exemplu, dacă ești mamă, îngrijește-ți copilul. Copilul are nevoie de tine, nu poate supraviețui fără tine. Ești o necesitate. El are nevoie de hrană, de dragoste, de protecție – dar nu are nevoie de ideologia ta. Nu-i trebuie idealurile tale. Nu are nevoie de creștinătatea ta, de hinduismul tău, de islamismul tău, de budismul tău. Nu-i trebuie crezurile și scripturile tale. Nu-i trebuie idealurile tale despre cum trebuie el să fie. Pur și simplu evită ideologiile, idealurile, scopurile – iar apoi dragostea va fi frumoasă, grija va fi inocentă. Altfel, grija este înșelătorie.
Când nu există nici o ideologie în dragostea ta și nu ai nici un plan pentru copilul tău, îi spui : „eu te voi iubi, iar când vei crește mare, tu vei alege. Fii orice ți se potrivește. Orice ai fi, ai binecuvântarea mea, și orice ai decide să fii, vei fi acceptat și bine primit de mine. Nu spun că te voi iubi doar dacă vei deveni președintele țării, iar dacă te vei face tâmplar, nu te voi iubi și-mi va fi rușine cu tine. Nu spun că te voi primi bine doar dacă vei veni cu o medalie de aur de la Universitate, iar dacă vei fi înfrânt îmi va fi rușine cu tine. Nu doar dacă vei fi bun, corect, moral, una sau alta, vei fi copilul meu, și altfel nu te voi mai recunoaște”.
Momentul în care ai adus o concepție într-o relație este momentul în care ai otrăvit-o. Dragostea este frumoasă, dar când are vreo idee preconcepută, se transformă într-o înșelătorie. Pe urmă este un târg, are condiții. Și toată iubirea ta este vicleană; de aici se trage toată nefericirea lumii, acest infern.
Și nu uita, dacă în grija ta față de o persoană nu există nici un interes, nici o ambiție, ea te va iubi pentru totdeauna.
Dar dacă iubirea ta are niște concepții, atunci persoana respectivă nu va fi niciodată în stare să te ierte. De aceea copiii nu-și pot ierta părinții. Majoritatea cazurilor care vin la psihologi și psihanaliști sunt ale acelora ai căror părinți i-au cocoloșit prea mult când erau copii. Iar grija lor era un fel de afacere: era rece, calculată. Ei voiau ca unele dintre ambițiile lor sa fie împlinite prin intermediul copilului.
Dragostea trebuie să fie un cadou gratuit. Din clipa în care are agățat un preț pe ea, nu se mai numește dragoste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu