Când inimile zburdă printre flori
Iar sufletul se scaldă-n vraja serii
Cea plină de miresme și culori.
Ne amăgim că-n dar ne-aduce nouă
Un strop din tinerețea ce-a trecut
Și ne-mbătăm cu-n singur pic de rouă
Din buza frunzei pe care a căzut….
Dar ce ne-aduce nouă primăvara?
O simplă bucurie, simplu vis!…
Ca un arcuș ce și-a pierdut vioara
Și plânge, mut, pe portativul scris,
Vom plânge mâine când n-o vom găsi-o
Plutind pe-al răsăritului surâs
Căci va pleca…Și ultimul ,,adio”
Ni-l va lăsa în tâmple, pe ascuns.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu